Asta e tara in care traiesc

Domniile sunt vremelnice şi vor trece, mai devreme sau mai târziu. Cu credinţa mea puţină, mă voi ruga ca ţara asta frumoasă, bună şi bogată să iasă de sub regimul corupţiei, manevrei şi nesimţirii. Altceva nu mi-a mai rămas de făcut. Nu am rude în străinătate şi nici mijloace materiale ca să emigrez. Sunt scandalizat de faptul că românii din diaspora mi-au hotărât soarta, mie care întreţin ţara prin impozite. Îmi voi vedea de munca mea, de planurile mele de viaţă şi voi ignora cât voi putea comedia politică românească. Aş fi ingrat dacă aş uita că oameni din cadrul instituţiei m-au ajutat să nu rămân pe drumuri. Le mulţumesc încă o dată şi gestul lor dezinteresat mă face să sper că mai avem o şansă. Dumnezeu să ne ajute şi sărbători îndestulate tuturor românilor de aici şi de pretutindeni!

Pregătiri pentru un an nou

Am decis sa-mi pun in aplicare planul de a deveni mai bun. Cât a mai rămas din anul asta, ma voi antrena sa muncesc, sa traiesc şi să iubesc mai mult. Anul viitor sper sa fiu multumit de mine.

Herăstrău

De când mă ştiu am iubit acest parc. Aici mi-am petrecut, împreună cu colegii mei, ultima zi de liceu. Să-mi dea Dumnezeu zile însorite în timpul concediului şi voi face din acest parc locul meu de distracţie. E mult mai ieftin şi mai frumos decât mallul Plaza.

Muzeul Satului 3

Încerc să prezint aici cele mai sugestive exponate, în opinia mea, dar muzeul e mult mai vast şi, pentru 6 lei, ai ce vedea.

Muzeul Satului 2

A meritat fiecare bănuţ din biletul de intrare. Exponatele sunt minunate, deşi unele detalii moderne, cum ar fi corturile instalate în unele curţi, strică aspectul.

Muzeul Satului

Sătul de monotonia de acasă, mi s-a făcut dor de plimbare. Aşa că, cu căştile în urechi şi radioul fixat pe Guerilla, am plecat spre Herăstrău. Ajuns în faţa Muzeului Satului, am observat că biletul costa 6 lei, exact cât aveam eu în buzunar. Mi s-a părut simbolic bordeiul din imagine pentru perioada economică pe care o trăim.

Week-end acasă

Sfarsitul de săptămână înainte de salariu îl voi petrece liniştit acasă. Vreau să termin romanul "Pisica" de George Simenon, sunt nerăbdător să văd episodele de săptămâna asta din "Toate pînzele sus!" şi cât de mult se luptă pentru victorie cei din "Supravieţuitorul". Cu o victorie bizantină duminica ar fi relaxantă

Ultimii bani

Am cheltuit enorm de când m-am angajat. Am mai păstrat 100 de lei pentru ziua mea. Şi apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, o să economisesc şi eu bănuţi pentru zile negre.

Registratura

Datorită faptului ca Lily e în concediu, trebuie să ajut şi la registratură. E de alergat, muncă aşa grea nu este. Tudor se întreba cum s-a descurcat anul trecut. Şi si-a dat seama că scrisorile nu plecau aşa repede, ci putrezeau cu săptămânile până erau expediate.

Setări pentru economie

Mi-am updatat telefonul şi acum s-a şters legătura cu jurnalul Web. Dar am luat cu răbdare setările manuale de pe mail şi mi-am conectat telefonul cu cartelă pe Vodafone Internet. E mult mai avantajos pentru că dacă nu am credit nu se mai conectează şi nu mai pierd bani aiurea.

Iar de pe telefonul cu abonament scriu doar pe jurnalul web. Ca să-mi ţin jurnalul la zi.

Biroul meu

Aici lucrez de aproape o lună. De ieri mă ocup de corespondenţă. Am nişte colege drăguţe care mă ajută şi mă îndrumă. Şi-mi place să vorbesc cu oamenii, să le ascult problemele şi să-i îndrum pe cât posibil. Cred că v-aţi dat seama că lucrez la Relaţii cu Publicul.

Fotbal la Voinţa

Inceputul reprizei a doua a fost frumos, cu multe goluri. Intre timp, au apărut şi jucătorii de fotbal american. Dar zvonul că la 14 va începe, devine certitudine.

Terenul Voinţa

Am văzut un afiş în staţia de tramvai că se joacă aici primul meci de fotbal american. Pe terenul cel mai mare jucau nişte puşti fotbal (soccer). Şi nici un semn că s-ar juca fotbal american.

Barbara

Singura lumina în viaţa mea în această perioadă. Mă bucur că cineva se mai gândeşte la mine. Ţin la ea şi sunt mândru că m-a ales pe mine.

Biroul colegilor mei de la Administrativ

Aici imi pierd eu timpul cand vin la serviciu. Şi aştept o minune încurajat de prietenele mele Tania, Beatrice şi Corina.

Haiducel

Aşa i se zicea când era căţel. Numai că a crescut şi i-au rămas picioarele scurte. Datorită mâncării speciale şi suplimentelor pe care şi le procura singur (adică ouăle care le fura din cuibare), s-a îngrăsat. Blana lui a devenit creaţă şi lungă, drept pentru care s-a pus problema să-l tundem.

Peisaj cu curcan

Imi place mult această poză. A fost făcută dimineaţa, în duminica Paştilor, la capătul cătunului Ciocanu, unde locuieşte bunicul meu. Era singura fiinţă pe drum în acea sfântă dimineaţă. În rest, atâta linişte şi pace. Se auzea doar cântecul cocoşilor din când în când. Tihna domnea peste casele creştinilor care stătuseră până târziu la Înviere. Curcanul se plimba ţantos şi părea a fi stăpânul întregului drum.

Vărul Nicu

Tânărul acesta se bucură de toată admiraţia mea. Ştie să muncească, dar şi să se distreze. La nunta surorii mele a îndrăgit-o pe Dana, fostă colegă de liceu cu mireasa. Se laudă că a convins-o să revină în ţară. Ea lucra în Qatar pentru un lanţ hotelier de prestigiu. Acum urmează amândoi aceeaşi facultate de management turistic. Febra de început a dragostei a mai trecut, iar Nicuşor mi-a mărturisit că nu o credea atât de naivă. Nicu e deja inginer şi lucrează ca director la o firmă de autobuze. Iată un băiat pentru care părinţii pot fi mândri.

Troiţa de la Brad

Veşnicia s-a născut la sat, spunea Blaga. Oamenii de la ţară sunt mai credincioşi, mai sănătoşi şi mai buni. Acesta este locul de la răscruce unde un Doamne ajută îţi poate asigura o zi bună de lucru, călătorii uşoare sau baftă la şcoală.

Fântâna de la Brad

De câte ori apa asta răcoroasă şi cu iz de putregai mi-a potolit setea în arşiţa verii!

Ciuciur

Loc cu multă vegetaţie şi multe amintiri. Coasta era atât de abruptă încât deseori mergeam în patru labe. Datorită umezelii erau mulţi brusturi, deliciul păsărilor din bătătură.

Peisaj din Salcia

Am fotografiat multe peisaje în satul natal al mamei mele. Ăsta mi s-a părut deosebit deoarece surprinde vârful Gogonului, un loc atins de câteva ori în timp ce păşteam oile bunicilor mei.

Tataie Ionel

Ultimul rămas în viaţă dintre bunicii mei la venerabila vârstă de 88 de ani. Spre durerea lui, a trebuit să-şi vândă oile pentru că nu mai avea putere să aibă grijă de ele. 


O bucăţică de Salcia

Trei băieţi din Militari

De la stânga la dreapta: vărul Mişu, vărul Nicu şi Cristi ( alias Bulă). Ultimul, prieten al verilor mei, a venit să vadă viaţa la ţară. I-a plăcut mult mai ales ţuica din care a
golit rapid vreo trei păhărele.

Vărul Mişu

Stelist înfocat, supărat că, în postul Paştelui, echipa lui de suflet n-a bătut pe nimeni. A evitat să se mai ducă pe stadion, sătul de dezamăgiri.

Piaţa Victoriei

Fotografie realizată de la ultimul etaj al Palatului Victoria, ca un simbol al despărţirii de Guvernul României.

Micile artiste

A fost o revărsare de glasuri cristaline, de tropăituri şi foşnete. Fetiţele exersau, pentru ultima dată, dansurile care le vor executa pe scena amplasată în sala Transilvania.

Brăduţul

Poza aceasta, precum şi cea anterioară a fost făcută în sala Dobrogea, lângă sala unde se desfăşoară şedinţele de Guvern. Aici se pregăteau de spectacol copiii artişti.

Omul de zăpadă

Ultima serbare de Crăciun organizată de instituţia noastră. Am muncit mult dar a fost frumos. Bucuria copiilor atunci când primesc cadourile e cea mai frumoasă răsplată.

Troiţa de la Brad

Singurul monument religios din Salcia.

Vărul Nicu

Băiat de viaţă a făcut grătarele de Paşti. E prieten cu Dana, fosta colega de liceu cu surioara mea. De altfel s-a îndrăgostit de Dănuţa la nunta surorii mele.

Haiducel

Răsfăţatul mamei mele, mănâncă ouă. Căţel cu părul creţ, a fost prins cu raţa în gură.

Bisceanca

Zona unde am facut gratar de Paşti 2009

Florin Chilian- Dorm ( nu vreau sa ma duc la munca)