Biroul colegilor mei de la Administrativ

Aici imi pierd eu timpul cand vin la serviciu. Şi aştept o minune încurajat de prietenele mele Tania, Beatrice şi Corina.

Haiducel

Aşa i se zicea când era căţel. Numai că a crescut şi i-au rămas picioarele scurte. Datorită mâncării speciale şi suplimentelor pe care şi le procura singur (adică ouăle care le fura din cuibare), s-a îngrăsat. Blana lui a devenit creaţă şi lungă, drept pentru care s-a pus problema să-l tundem.

Peisaj cu curcan

Imi place mult această poză. A fost făcută dimineaţa, în duminica Paştilor, la capătul cătunului Ciocanu, unde locuieşte bunicul meu. Era singura fiinţă pe drum în acea sfântă dimineaţă. În rest, atâta linişte şi pace. Se auzea doar cântecul cocoşilor din când în când. Tihna domnea peste casele creştinilor care stătuseră până târziu la Înviere. Curcanul se plimba ţantos şi părea a fi stăpânul întregului drum.

Vărul Nicu

Tânărul acesta se bucură de toată admiraţia mea. Ştie să muncească, dar şi să se distreze. La nunta surorii mele a îndrăgit-o pe Dana, fostă colegă de liceu cu mireasa. Se laudă că a convins-o să revină în ţară. Ea lucra în Qatar pentru un lanţ hotelier de prestigiu. Acum urmează amândoi aceeaşi facultate de management turistic. Febra de început a dragostei a mai trecut, iar Nicuşor mi-a mărturisit că nu o credea atât de naivă. Nicu e deja inginer şi lucrează ca director la o firmă de autobuze. Iată un băiat pentru care părinţii pot fi mândri.

Troiţa de la Brad

Veşnicia s-a născut la sat, spunea Blaga. Oamenii de la ţară sunt mai credincioşi, mai sănătoşi şi mai buni. Acesta este locul de la răscruce unde un Doamne ajută îţi poate asigura o zi bună de lucru, călătorii uşoare sau baftă la şcoală.

Fântâna de la Brad

De câte ori apa asta răcoroasă şi cu iz de putregai mi-a potolit setea în arşiţa verii!

Ciuciur

Loc cu multă vegetaţie şi multe amintiri. Coasta era atât de abruptă încât deseori mergeam în patru labe. Datorită umezelii erau mulţi brusturi, deliciul păsărilor din bătătură.

Peisaj din Salcia

Am fotografiat multe peisaje în satul natal al mamei mele. Ăsta mi s-a părut deosebit deoarece surprinde vârful Gogonului, un loc atins de câteva ori în timp ce păşteam oile bunicilor mei.

Tataie Ionel

Ultimul rămas în viaţă dintre bunicii mei la venerabila vârstă de 88 de ani. Spre durerea lui, a trebuit să-şi vândă oile pentru că nu mai avea putere să aibă grijă de ele. 


O bucăţică de Salcia

Trei băieţi din Militari

De la stânga la dreapta: vărul Mişu, vărul Nicu şi Cristi ( alias Bulă). Ultimul, prieten al verilor mei, a venit să vadă viaţa la ţară. I-a plăcut mult mai ales ţuica din care a
golit rapid vreo trei păhărele.

Vărul Mişu

Stelist înfocat, supărat că, în postul Paştelui, echipa lui de suflet n-a bătut pe nimeni. A evitat să se mai ducă pe stadion, sătul de dezamăgiri.

Piaţa Victoriei

Fotografie realizată de la ultimul etaj al Palatului Victoria, ca un simbol al despărţirii de Guvernul României.

Micile artiste

A fost o revărsare de glasuri cristaline, de tropăituri şi foşnete. Fetiţele exersau, pentru ultima dată, dansurile care le vor executa pe scena amplasată în sala Transilvania.

Brăduţul

Poza aceasta, precum şi cea anterioară a fost făcută în sala Dobrogea, lângă sala unde se desfăşoară şedinţele de Guvern. Aici se pregăteau de spectacol copiii artişti.

Omul de zăpadă

Ultima serbare de Crăciun organizată de instituţia noastră. Am muncit mult dar a fost frumos. Bucuria copiilor atunci când primesc cadourile e cea mai frumoasă răsplată.

Troiţa de la Brad

Singurul monument religios din Salcia.

Vărul Nicu

Băiat de viaţă a făcut grătarele de Paşti. E prieten cu Dana, fosta colega de liceu cu surioara mea. De altfel s-a îndrăgostit de Dănuţa la nunta surorii mele.

Haiducel

Răsfăţatul mamei mele, mănâncă ouă. Căţel cu părul creţ, a fost prins cu raţa în gură.

Bisceanca

Zona unde am facut gratar de Paşti 2009